OZN constituie un domeniu controversat şi, se pare, neelucidat în întregime. Prezentăm în continuare o listă nominativă cu ufologi a căror moarte poate părea mai mult sau mai puţin suspectă a priori.
1) Avion care s-a prăbuşit
La sfârşitul anului 1947, după ce au anchetat cazul de la Maury Island, despre care nu se ştie în ce măsură a fost vorba de o observaţie reală a unui OZN sau o farsă, locotenentul Frank Brown şi căpitanul William Davidson, din serviciul de contrainformaţii al USAF, au pierit la întoarcerea din misiune, în urma prăbuşirii avionului lor, al cărui motor stâng a luat foc. Avionul, un B-25, era totuşi renumit pentru securitatea sa şi s~a bănuit că a fost vorba de un sabotaj. Kenneth Arnold (cel care a lansat, după observaţia din 24 iunie 1947, sintagma de „farfurii-zburătoare” ) se întorcea din aceeaşi anchetă când motorul avionului s-a calat şi era cât pe-aci să se prăbuşească. Mai târziu, făcându-şi plinul, el a constatat că valva de admisie a carburatorului a fost închisă, ceea ce a fost, în opinia lui, un act clar de sabotaj.
2) Sinucidere
Astronomul Morris Jessup s-a sinucis la 20.04.1959 racordând un tub între ţeava de eşapament a furgonetei sale şi fereastra autovehiculului. El a publicat în 1955 cartea "The case for the UFO", după ce un misterios Carlos Allende a purtat cu el o corespondenţă cu informaţii complexe şi obscure care au abuzat de credulitatea astronomului şi l-au condus până la depresie. Allende s-a dovedit a fi mai târziu mitomanul la originea legendei „Experimentului Philadelphia”, care pretindea că
nava USS Eldridge a suferit în 1943 o teleportare magnetică. Morris Jessup a fost deci victima unei escrocherii.
3) Criză cardiacă
Căpitanul Edward Ruppelt a murit în 1960 de o criză cardiacă la vârsta de 37 de ani! El a condus, din 1952, comisia de anchetă „Blue Book” din cadrul US Air Force, cu o mare onestitate intelectuală, dar a demisionat descurajat în 1953. Cartea sa, "The report on UFO", publicată întâia oară, a fost reeditată în 1959 după ce a fost cenzurată şi reorientată spre o poziţie sceptică, probabil în urma presiunilor suferite din partea constructorului de avioane unde lucra şi al cărui client foarte
important era armata.
4) Cancer galopan
Atunci când a devenit redactor-şef al revistei„Flying Saucer Review”, Waveney Sirvan a transformat-o într-o publicaţie serioasă care a încetat să ridiculizeze fenomenul OZN şi să promoveze istoriile cele mai absurde precum fabulaţiile lui George Adamski, obiectiv pentru care a fost creată. Om secret şi prudent, Girvan nu se confesa nimănui şi nu lăsa nici un dosar la redacţie. El a murit prematur în câteva zile de un cancer galopant, la 22.10.1964, iar toate dosarele sale au dispărut.
5) Criză cardiacă
Iată ce scria în 1969 ufologul francez Aime Michel pe tema ziaristului american Frank Edwards: „În cartea sa, Farfuriile zburătoare – o afacere serioasă, Edwards povesteşte în detaliu persecuţiile la care a fost supus când a expus, cu documente în mână, activitatea CIA în domeniul OZN, cum a fost ameninţat să tacă şi şi-a pierdut apoi slujba etc. Dar, a adăugat el, este prea târziu să tac în prezent, când am ajuns la o certitudine şi am obţinut independenţa financiară, plus că
sfidez autorităţile care vor să mă reducă la tăcere. Ultimele pagini ale cărţii sale sunt politice: «ziua deznodământului» soseşte, momentul este
mai apropiat decât am crede”, scria el textual. El vorbea de necesitatea ca serviciile secrete să pună, în sfârşit, cărţile pe masă. Şi se mândrea că le forţa să o facă. „Deznodământul” a venit sub o altă formă: Frank Edwards a publicat aceste rânduri şi, curând, a murit de o „criză cardiacă” (în 1967). Şi s-a lăsat să se înţeleagă că o criză cardiacă nu este neapărat un eveniment excepţional pentru un om în vârstă de peste 50 de ani, victimă a unei greutăţi supraponderale.
6) Sinucidere
James McDonald, decan al Institutului de fizică atmosferică din cadrul Universităţii din Arizona, profesor de meteorologie şi ufolog recunoscut, s-a sinucis în 1971, după o primă tentativă eşuată. Începând din 1966, el şi-a fixat drept scop de a interesa comunitatea ştiinţifică cu fenomenul OZN şi a cheltuit pentru asta o energie considerabilă. În paralel, el lupta pentru păstrarea stratului de ozon şi milita împotriva războiului din Vietnam. Profesorul a dezvăluit câteva manevre de
dezinformare ale armatei americane pe tema OZN-urilor şi unele texte cu caracter defăimător menite să-i întineze memoria. El a fost împins, se
pare, la sinucidere prin acuzaţii dezonorante, ironizat de faptul că se interesa de OZN-uri.
7) Sinucidere cu glonţ în cap
Doctorul Rene Hardy, fondator, în 1963, al GEPA (Grup de studii a Fenomenelor Aeriene şi Aerospaţiale insolite) a murit, se pare, „sinucis”, cu un glonţ în cap, în 1972, la o săptămână după ce a declarat: „Am descoperit defectul învelişului exterior al OZN-urilor, este fantastic…voi vorbi despre asta săptămâna viitoare”. În cazul său,
nu a existat săptămâna viitoare.
8 ) Asasinat
Scott Rogo, autorul cărţilor "The Haunted Universe, UFO abductions" şi coautor cu Arin Druffel la lucrarea "The Tujunga Canyon Contacts", a murit asasinat (înjunghiat) la domiciliul său din Northbridge, aproape de Los Angeles, la 15 august 1990, în vârstă de 40 de ani.
9) Cancer la sân
Remarcabila muncă de anchetă a Karlei Turner a fost stopată prematur de decesul său, la 9 ianuarie 1996, la 49 de ani. Ea ancheta răpirile de către extratereştri în care militarii sau membrii serviciilor secrete erau clar implicaţi. Karla a fost doborâtă de o formă în special virulentă de cancer la sân imediat după ce ea însăşi a fost răpită deextratereştri.
10) Sinucidere
Colonelul Bolivar Uyrange, retras din Armata Aerului din Brazilia, a fost găsit „sinucis” la domiciliul său în 1997, după ce a confirmat în luna iulie că echipa sa a fotografiat şi filmat OZN-uri din valul ucigaş de la Corales, la sfârşitul anilor ’70. El a apărut la televiziune şipregătea un turneu de conferinţe în ţară. (Existenţa reală a colonelului Uyrange a fost pusă la îndoială, susţin cercetătorii).
Aşa cum se vede, nu este imposibl ca „extratereştrii” să aibă unele lucruri de ascuns şi că, uneori, este nevoie să reducă la tăcere anumiţi cercetători. Dar fiecare dintre aceste morţi premature ar necesita,singură, o anchetă aprofundată pentru a se putea trage cu adevărat o concluzie.
